Copilul meu se droghează! Ce să fac?

0

Băiatul meu are 17 ani, iar eu nu sunt genul de mamă foarte posesivă, deşi este singurul copil. Am încercat tot timpul să fiu cât se poate de rezonabilă în educaţia pe care i-am oferit-o şi sunt pregătită oricând să înţeleg că am şi greşit foarte mult.

Sunt om. Acum două luni am întâmpinat o situaţie pe care eu am catalogat-o ca fiind limită. Am venit de la serviciu şi după colţul blocului unde locuiesc, era un grup de patru adolescenţi, printre care şi băiatul meu Alex, care fumau din aceeaşi ţigară. Fumau marijuana.

Mi-am continuat drumul spre casă. Simţeam că o să fac atac de cord, mi-am revenit foarte greu din şoc. M-am gândit foarte mult la cum să procedez. Am decis să nu îi spun că l-am văzut, intuiam că îmi va spune că sunt nebună, că am halucinaţii şi că apoi se va folosi de asta pentru a se îndepărta de mine. Mi se pare un şablon clasic pentru adolescenţi. Aşa că am hotărât să merg pe mâna răbdării!

M-am prefăcut că totul e ok, chiar mai ok decât până atunci, i-am dat bani ceva mai mulţi decât de obicei, dar nu exagerat, i-am spus mult mai des că am încredere în el şi că el este bărbatul vieţii mele (l-am crescut singură, soţul meu a murit când copilul avea 5 ani). Am empatizat cu el foarte mult vreme de 3 zile, pentru ca a 4-a zi, când a venit de la şcoală, să găsească bileţelul din imaginea ataşată! Mi-am luat concediu şi am plecat 5 zile!

Când m-am întors, am găsit foarte curat peste tot în casă şi inclusiv mâncare de cartofi în frigider! Omuleţul meu mi-a jurat că nu ma va mai dezamăgi niciodată! Nu pot băga mâna în foc pentru Alex că nu va mai face niciodată astfel de prostii, dar pot spune că sunt mândră de mine, pentru că am apelat la o metodă constructivă. Sunt fericită că s-a întâmplat aşa. Deocamdată.

 

SHARE

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here